Guta la peruși

Medic veterinar - MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr

---

 

Î:          Vă rog să îmi spuneți o părere, să îmi dați un sfat sau poate îmi recomandați un tratament corespunzător pentru perușul meu care este apatic de câteva zile, are diaree, nu are poftă de mâncare, este slăbit și cu greu stă pe bățul din colivie, respiră normal. Pe picioare i-au apărut niste umflături, care par că se măresc, iar culoarea pielii e cam închisă ( comparativ cu perechea lui).

           M-am documentat despre bolile perusilor si nu cred că poate fi acarioză, are ciocul curat, nu se scarpină... îl am de 2 ani, iar perușica de 3 ani este bine, nu prezintă semne de boală. Nu au stat închiși niciodată. I-am tamponat piciorusele cu betadină, îi pun de 2 zile pastile galbene pisate în apă, azi la recomandarea unui crescător de perusi i-am cumpărat unguent Asocilin si picături Vita- plus. Nu stiu dacă fac bine să îi aplic de 2 ori pe zi, însă am întrebat în Constanța de un veterinar cu ceva experiență în domeniul păsărilor exotice si nu am găsit.

           Mă gândesc totusi să nu aibă vreo boală de rinichi... Ne dorim să îl ajutăm, însă nu prea stim cum, este parte din familia noastră și îl vedem cum suferă. Orice sfat este binevenit. Va multumesc!

R:        Poate fi un simptom al gutei, aceasta poate fi cauzată de factori ereditari, cât și de mediu ori nutriționali. Identificarea timpurie a bolii este esențială pentru gestionarea sa eficientă și asigurarea calității vieții păsări dumneavoastră.

           Guta este o afecțiune caracterizata prin apariția unor depuneri de acid uric la nivelul articulațiilor, ligamentelor, tendoanelor, dar și al țesuturilor organelor interne.

           În funcție de localizarea depunerilor, guta este împărțita în:

- guta viscerală: depunerile de acid uric se localizează la nivelul organelor interne ale pasării (ficat, splina, rinichi);
- guta articulară: depunerile se localizează la nivelul articulațiilor.

         Guta primară este cauzată de sintetizarea anormală a proteinelor care determină creșterea alarmantă a nivelului de acid uric din sânge, în timp ce guta secundară, caracterizată prin incapacitatea rinichilor de a excreta acidul uric în mod corespunzător, poate fi declanșată de: medicație, precum administrarea de antibiotice, afecțiuni cronice, boli renale, supraalimentare, aport prea ridicat de calciu si vitamina D3, căruia i se asociază un aport scăzut de fosfor, aport prea ridicat de sodiu (sare), aport prea ridicat de proteine (peste 30% din alimentația zilnică), consum de apa cu conținut ridicat de minerale, deshidratare, infecții virale, etc.

          În cazul gutei articulare, forma cronica a bolii, articulațiile se umfla, se înroșesc, sunt dureroase și calde la atingere. Din cauza suferinței, pasările afectate își pot transfera alternativ greutatea corpului de pe un picior pe altul și pot prefera să stea la baza coliviei, în loc să folosească stinghiile. Atunci când guta afectează aripile pasărilor, acestea pot refuza să zboare.

         Alte simptome ale gutei la pasările de companie includ: scăderea apetitului, diaree verzuie, letargie, pierderea în greutate, schimbări comportamentale.

        Un diagnostic corect poate fi pus doar in cabinetul medicului veterinar. Acesta va analiza alimentația, factorii de mediu și istoricul medical al pasării și va realiza radiografii și teste de sânge pentru a pune diagnosticul de gută. De asemenea, medicul veterinar poate realiza si o biopsie la nivelul articulațiilor. Identificarea cristalelor de acid uric în țesutul articulațiilor va confirma afecțiunea.

         Tratamentul prescris variază în funcție de cauzele declanșatoare ale gutei. Dacă există dezechilibre alimentare, acestea trebuie remediate. Totodată, i se va prescrie un tratament medicamentos și eventuale suplimente de multivitamine care să favorizeze buna funcționare a rinichilor. Compresele locale cu gheață timp de 20-30 minute, de mai multe ori pe zi, pot reduce durerile articulare.

        Odată instalata guta, tratamentul va trebui continuat întreaga viată, întrucât stoparea sa poate determina reapariția bolii.