Probleme dentare la pisici

Ioana Mitran, dr. med. vet.
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Î: Buna ziua! Am un motanel de 5 ani care nu a fost vaccinat,motanelul este birmanez si sterilizat,  aproximativ de 2 ani are probleme dentare,foarte mult tartru gingii rosi si inflamate si ii cad dintisorii.Am fost la detartraj si medicul a spus ca probabil o sa cada tot dintii intr-un an,am fost la alt medic care a recomandat stomodine,acest gel a redus tartrul doar ca avem probleme cu gingiile sunt rosii si uneori se misca dintisorii si cad.Maine mergem la detartraj,ce imi recomandati pt el?pierderea dintisorilor afecteaza speranta de viata?mentionez ca mananca doar bobite Royal Canin pt pisici sterile. Va multumesc!

R: 

Multe pisici adulte ajung să posede probleme dentare, mai ales după vârsta de 5 - 6 ani. Se estimează că procentul de animale predispuse la apariția unei boli la nivelul dinților este de 80%. Cea mai comună afecțiune întâlnită este boala periodontală consecutiv dezvoltării tartrului dentar.

Tartrul se formează prin impregnarea plăcii bacteriene (pelicula de bacterii și resturi alimentare acumulată mai ales la baza dinților) cu sărurile de calciu prezente în salivă. Acumulările de tartru vor produce iritarea și inflamarea gingiilor care pot sângera și la o atingere ușoară. În timp se va produce retracția gingivală, precum și apariția bolii parodontale ce poate duce la căderea dinților.

Tartrul se poate localiza supragingival (reprezintă depozitele vizibile formate pe dinte) și subgingival (localizat în spațiile dintre dinte și gingie). Aceste depuneri atrag în continuarea bacterii și produc formarea a peliculei ce va duce la agravarea bolii în timp.

Detartrajul reprezintă o intervenție chirurgicală ce presupune îndepărtarea acumulării de tartru de la nivelul dentiției. Acest tratament constă în spargerea și înlăturarea depozitelor prin metoda manuală sau cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acest aparat are o ansă metalică ce vibrează sub acțiunea ultrasunetelor și, consecutiv vibrațiilor transmise printr-o peliculă de apă, duce la dezintegrarea tartrului.

Manopera în sine nu este dureroasă, dar sensibilitatea dinților de la acest nivel (agravată de gradul de dezvoltare al complicațiilor produse de tartru), precum și necooperarea animalului necesită folosirea anesteziei totale. În funcție de gravitatea afecțiunii, după detartraj, se poate recomanda masajul gingiilor cu un gel special, aplicarea de spray-uri antiseptice sau chiar administrarea de antibiotice simultan cu medicație antiinflamatoare.

Înaintea realizării oricărei intervenții chirurgicale ce presupune folosirea anesteziei este recomandat un control medical veterinar și realizarea unui set de analize de sânge (examen hematologic și biochimic) pentru aprecierea stării de sănătate a animalului, precum și cum va reacționa acesta la efectul substanțelor utilizate în realizarea anesteziei.

Există foarte multe cazuri de pisici ce rămân complet fără dinți sau care mai au 2 - 3 dinți sănătoși și care duc o viață complet normală. În libertate, rolul principal al dinților este de a prinde prada și de a o sfâșia în bucăți ce pot fi înghițite. De asemenea, multe pisici ce posedă o dentiție completă și sănătoasă nu mestecă granulele de hrană uscată comercială, ci le înghit ca atare.

În cazul în care pisica va mai prezenta infecție gingivală, atunci se recomandă ca, cel puțin o perioadă, hrana să fie cât mai ușor de mâncat, preferabil sub formă de pastă moale deoarece durerea poate fi prea mare pentru alt tip de hrană. După vindecarea infecției durere va dispărea și atunci pisica se va putea hrăni normal. Dacă în urma detartrajului pisica va mai rămâne cu dințișori sănătoși va fi recomandat să încercați să îi periați zilnic pentru a preveni reapariția unei infecții.

Ulterior realizării intervenției chirurgicale puteți să treceți pisica pe mâncare umedă (la conservă sau la plic), puteți să îi umeziți hrana uscată sau puteți să îi oferiți hrana uscată ca atare. O perioadă, puteți să îi puneți la dispoziție vase diferite, unul cu hrana umedă (nu rece), unul cu hrană uscată umezită și unul cu hrană uscată ca atare pentru a vedea ce preferă pisica să mănânce. În mod surprinzător, majoritatea pisicilor continuă să prefere hrana uscată chiar și după ce rămân fără dinți. În anumite cazuri, există posibilitatea apariției problemelor gastrointestinale (de tipul vomei) în urma ingerării bobițelor uscate ca atare. În aceste situații se recomandă spargerea acestora în bucăți mai mici sau se poate utiliza o râșniță pentru mărunțirea acestora și amestecarea acestei pudre cu apă sau zeama de la hrana uscată.