Cauzele şi metodele de diagnoaticare ale vomei

Daniela Ghelmez, dr. med. vet,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Simptomul poate fi cauzat de ingestia de corpuri necomestibile, de ingestia prea rapidă a hranei, de intoleranţe faţă de anumite alimente sau ca urmare a administrării unor substanţe medicamentoase (antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene, chimioterapice, digitalicele pentru afecţiuni cardiace, narcoticele, sedativele, ş.a.). 

Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, viruşuri (cel al panleucopeniei la pisică), în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite sau de tricobezoare (bezoare formate în urma stâgnării firelor de păr ingerate), în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus.

Vomitarea poate fi cauzată şi de:

• intoxicaţii cu substanţe ingerate sau produse metabolice
• ca urmare a insuficienţelor hepatice sau renale
• în septicemii
• în hipoadrenocorticism (maladia Addison), secundar diabetului
• ca urmare a piometritei
• a pancreatitei, etc.

Alte cauze posibile sunt:

• infestaţia cu paraziţi intestinali
• afecţiuni nervoase vestibulare
• răul de maşină
• frica.

Cele mai frecvente cauze ce determină voma la pisici sunt bolile inflamatorii ale tubului digestiv:

• colangiohepatita
• pancreatita cancerul
• problemele renale
• hipertiroidismul.

Mai sunt multe alte cauze precum paraziții, obstrucțiile mecanice și bolile infecțioase. Ar mai putea exista și alte motive, ca limfom al tractului intestinal sau pancreatita cronică, dar în cazul dumneavoastră sunt puțin probabile din moment ce vomele au apărut la o vârstă fragedă.

La alte pisici hipotiroidismul sau problemele hepatice cronice determină frecvent voma. Se face examen coproparazitologic pentru depistarea viermilor intestinali sau a altor paraziți și tratarea lor.

În mod obișnuit se deparazitează pisicile, chiar dacă nu se depistează paraziți la examenul coproparazitologic. Uneori acest lucru ajută. Se încearcă eliminarea alergiilor alimentare prin folosirea unei diete pe o perioadă de 6-8 săptămâni. Aceasta constă în folosirea unei surse de proteină diferită de cea uzuală, una pe care pisica nu a mai primit-o până acum. Se continuă schimbarea dietei prin adăugarea de fibre în aceasta sau utilizând diete cu un grad ridicat de digestibilitate. După aceste etape diagnosticarea se complică.

Un tablou biochimic sanguin și o hemoleucogramă ajută la eliminarea posibilelor cauze determinate de tulburări în funcționalitatea organelor interne. Examenul radiologic ajută la eliminarea suspiciunii de obstrucție (la nivel intestinal sau la nivel esofagian). De asemenea, se pot efectua ecografii cu ajutorul cărora se poate observa aspectul mucoasei gastrice și intestinale.

O testare a tiroxinei serice, frecvent la pisicile peste 5 ani, ajută la diagnosticarea hipertiroidismului. O altă metodă de diagnosticare este prin realizarea unei biopsii din tractul intestinal prin endoscopie. Acest lucru este costisitor și de cele mai multe ori trebuie să se apeleze la un specialist. Este necesară anestezierea animalului. Tratamentul se va institui de către medicul veterinar curant .

Tratamentul şi medicaţia se aleg în funcţie de cauză, dar măsurile comune sunt dieta cu alimente cu un conţinut redus de grăsime, iar dacă este necesar se poate chiar sista alimentarea, administrarea de antivomitive, de antiacide sau de pansamente gastrice.

De cele mai multe ori se preferă încercarea unui tratament pentru bolile inflamatorii intestinale fără să se stabilească un diagnostic definitiv. Alteori se folosesc ambele metode. Indiferent de situaţie, în cazul unei vomitări repetate a animalului este indicat să apelaţi la un medic veterinar pentru a stabili cauza simptomului şi pentru a institui tratamentul corespunzător.