Complexul eozinofilic şi combaterea lui

Daniela Chelaru, dr. med. vet,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Roade diverse chestii metalice, de unde trag concluzia că o mănâncă şi în zilele în care este vizibila nu prea mănâncă. Mai mult ca sigur cred că este granulom eozinofilic. Am văzut poze pe internet şi arată la fel pe deasupra mai este şi factorul genetic.

Cântăreşte 3 kg şi am început să-i administrez prednison 1 cpr/zi, dar cât timp să-i dau? Ce să fac? Iar în cazul în care este granulom este cazul să-mi fac griji în privinţa ei? Poate să se transforme într-o formaţiune tumorală? Citesc diverse chestii pe internet cum că nu va mai raspunde la prednison, situaţia se va înrăutăţi şi bola se va extinde. I-am dat local cu albastru de metilen şi am citit că nu e bine că provoacă anemie hemolitică. Nu are pe corp nicio altă leziune momentan. Ce pot să fac? Mulţumesc. Ana

R: Complexul eozinofilic se referă la un grup de probleme dermatologice la pisică.

Sunt mai multe forme:

• Ulcerul eozinofilic: apare la marginea buzei superioare. Se poate observa o margine bine delimitată și umflături ale buzei. Este posibil să apară și pe limba animalului. Poate fi foarte extins în cazurile severe.
• Placa eozinofilică: poate apărea oriunde pe suprafața corpului, dar frecvnet se întâlnește pe partea ventrală a abdomenului, zona ventrală a gâtului, pe partea internă a coapselor. Apare bine demarcată, uneori determină umflarea zonei iar leziunile sunt însoțite de prurit.
• Granulomul eozinofilic: poate apărea oriunde pe corp, zonele mai frecvente fiind gura, membrele, lăbuțele. Se întâlnește mai des la pisicile tinere, dar nu numai.

Se pot întâni toate formele odată, sau alternativ la un singur animal.

Complexul eozinofilic reprezintă o anomalie a funcției eozinofilelor. Funcția lor în mod obișnuit este de a ataca zonele cu paraziți, însă în acest caz sunt chemate în zonele cu alergii și prin substanțele eliberate de ele atacă proteinele locale.

Prezența leziunilor eozinofilice nu implică o cauză specifică. Poate apărea dintr-o serie de leziuni cutanate primare, iar alergiile sunt cauza cea mai frecventă. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, pe istoricul animalului şi pe investigații. Medicul veterinar va analiza animalul pentru alergii frecvente cum ar fi alergia la saliva de purice, la înțepăturile de țânțari sau alergiile alimentare. Unele cazuri pot fi asociate cu atopia (reacție la mediu sau la alergenii inhalați), care sunt mai greu de investigat și de tratat. Se fac investigații clinice și paraclinice (analize de sânge- hemoleucogramă și biochimie, analize de urină, teste cutanate pentru alergii, etc).

Se fac biopsii cutanate, la care se descoperă prezența eozinofilelor la nivelul zonelor afectate. Boala cu determinism genetic se întâlnește la pisici mai mici de 2 ani de zile.

Tratamentul depinde de extinderea leziunilor și posibilitatea de a găsi cauza reacției. Dacă nu se descoperă cauza sau dacă nu poate fi ținută sub control atunci se face tratament simptomatic. Leziunile unice, care nu creează discomfort pot fi lăsate fără tratament și se pot remite de sine spontan. Dacă boala este mai extinsă atunci este nevoie de tratament. Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare. Se pot utiliza şi tratamente alternative cum ar fi antihistaminice, imunosupresive etc.

În primă instanță, se schimbă dieta animalului, administrându-se o hrană cu o proteină la care animalul nu a mai fost expus, sau o dietă pentru alergii alimentare și se urmărește evoluția acestuia. De asemenea, se face un tratament intens împotriva puricilor sau altor insecte care pot mușca animalul. Se asigură un mediu de viață astfel încât animalul să fie cât mai puțin stresat. Se evită expunerea animalului la produse potențial alergene.

Animalele pot răspunde bine la tratament. Există însă un risc crescut de recidivă, de aceea tratamentul se face intermitent pe parcursul vieții. Unele situații necesită un tratament mai agresiv.