Râia la peruși
Calistru Raluca, dr. med. vet.
MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi
Î: Buna ziua! Perușul meu prezintă de câteva săptămâni la nivelul ciocului niste cruste și cojițe albe la fel și pe piciorușe..de mai bine de o săptămână scoate niste sunete din cioc (scrâșnește din cioculeț) de parcă ar ronțăi in gol..țin să menționez și faptul că se scarpină mai tot timpul..ar putea fi cumva semne de acarieni rezultând râie ? Va multumesc!
R:
Râia este o boală care se manifestă prin apariţia unor zone golaşe în jurul ciocului şi al ochilor, unde se pot observa cruste gălbui sau albicioase care se desprind la atingere. Aceleaşi cruste apar şi pe gheruţele şi picioarele peruşilor. Râia dă mâncărimi şi este un calvar pentru păsările de colivie care încep să se scarpine, devin stresate, nu mai mănâncă şi nu mai dorm bine. Cu timpul, pielea se umflă, devine roşiatică, crustele se îngroaşă, ciocul şi gheruţele se deformează, iar sistemul imunitar al păsării este atât de slăbit încât decesul este iminent, fără tratament şi îngrijiri atente. În faze avansate, cera şi ciocul sunt “mâncate” de acarieni până când ciocul cade… este o cruzime să laşi păsările pradă râiei.
Cauza bolii: râia este dată de nişte insecte parazite minuscule, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber (au aproximativ un sfert de milimetru lungime). Aceste insecte, numite acarieni, sapă tunele prin piele şi se hrănesc cu fragmentele infime de piele moartă. Tot în piele, acarienii îşi depun ouăle şi reuşesc să se înmulţească rapid, în câteva lunii ajungând la câteva sute de exemplare. În acest stadiu avansat al bolii, tratamentul este mai dificil, de aceea trebuie intervenit imediat, de la primele simptome.
Peruşul este foarte puţin afectat, pare sănătos, cu excepţia acelor cruste pe care trebuie să le analizaţi cu atenţie şi să interveniţi de urgenţă. Starea generală a peruşului este neschimbată la început, de aceea râia este greu de depistat din primele săptămâni. De îndată ce observaţi cruste dubioase pe cioc sau pe picioare, mergeţi la veterinar pentru tratament adecvat.
Tratamentul:
• uleiul de parafină este indicat în stadiile incipiente ale bolii, se aplică cu ajutorul unui beţişor cu vată bine îmbibat în ulei pe zonele atacate de acarieni. Uleiul astupă canalele săpate de acarieni, îi împiedică să respire şi îi omoară în cele din urmă. Uleiul de parafină trebuie aplicat o dată pe zi în cantitate mică. Mare atenţie să nu fie înghiţit de peruşi pentru că le provoacă diaree!Tratamentul cu ulei de parafină trebuie susţinut timp de 4 – 6 săptămâni, deoarece ouăle depuse de insecte sunt rezistente şi, chiar dacă pasărea pare sănătoasă, după o vreme apar noi acarieni.
• soluţii pe bază de ivermectină: acestea sunt recomandate de veterinar în stadiile avansate şi grave ale bolii şi trebuie aplicate cu periodicitate, la sfatul veterinarului. Soluţiile cu ivermectină se aplică pe gât, în jurul ciocului, în jurul funduleţului şi de aici se răspândesc pe corpul păsării, la nivelul pielii, ucigând acarienii. Ivermectina este toxică, astfel că aplicarea acestui tratament trebuie făcută de un veterinar. În paralel, se poate folosi şi uleiul de parafină.
Dezinsecţie şi curăţenie: colivia şi toate obiectele folosite de peruşi trebuie tratate cu insecticide, trebuie spălate zilnic cu apă fierbinte, frecate cu spirt şi din nou clătite cu apă. Este important ca acarienii să nu se ascundă prin crăpăturile jucăriilor sau ale coliviei, pentru că vor ataca din nou păsările. Dezinsecţia completează tratamentul, una fără cealaltă nu se poate!Ce trebuie să mai ştii:
– râia de la peruşi nu se ia la oameni, acarienii păsărilor nu trec pe pielea noastră.
– unii veterinari le fac peruşilor sau păsărilor infestate cu râie în stadiu avansat injecţii cu ivermectină, dar acest lucru poate fi fatal.
– ciuperca ciocului poate fi confundată cu râia. În condiţii mizere şi cu un sistem imunitar slab, peruşii se pot îmbolnăvi de ciuperca ciocului, care face ca cera şi ciocul să capete un aspect spongios, ca de burete, şi apar cruste la suprafaţă. Această boală poate fi confundată cu râia, de aceea este foarte important ca veterinarul să dea un diagnostic corect.