Tusea la caini

Ioana Mitran, dr. med. vet.
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Î: Buna ziua! Am o catea de 14 ani si tuseste continuu si scuipa ceva alb,am incercat cu antibiotic dar degeaba,va rog frumos un sfat daca se poate. Va multumesc!

R:

Tusea este un simptom ce poate fi corelat cu o serie de patologii diverse și poate avea mai multe cauze. Aceasta poate fi consecința inhalării unor gaze iritante, poate fi determinată de infecții ale căilor aeriene superioare, de paraziți ai aparatului respirator sau prezența diverselor formațiuni la acest nivel. Tusea poate să apară și în cazul existenței unui obstacol în căile aeriene (un os, un fragment de jucărie etc). Se poate verifica prezența unui obiect străin prin palpație, endoscopie sau prin examen radiologic.

Altă cauză a tusei este evoluția unui proces inflamator la nivelul căilor aeriene. Acesta se poate localiza la nivelul laringelui, traheei, bronhiilor sau a plămânului, astfel putându-se diagnostica laringita, traheita, bronșita sau pneumonia. Inflamația la acest nivel poate fi rezultatul acțiunii unor factori alergici, iritanți, infecțioși, parazitari etc. Diagnosticul în aceste cazuri se pune în urma realizării unui consult medical veterinar general completat de realizarea unor analize de sânge și/sau a unor investigații imagistice (ecografie, radiografie).

În cazul în care tusea este violentă, iar în urma episoadelor prelungite apare voma, trebuie luată în considerare și o boală virală ce poartă numele de „tusea de canisă”. Această afecțiune este asociată, de cele mai multe ori, cu anumiți factori favorizanți: aglomerări de animale (canise, adăposturi, pensiuni etc), condiții improprii de igienă (mai ales umiditatea crescută), spații excesiv ventilate, temperaturile scăzute, stresul. Boala poate să apară și la animalele de companie ce au intrat în contact cu alți câini bolnavi, fiind o boală contagioasă transmisă cu ușurință de la un animal la altul.

Tusea de canisă evoluează de obicei benign, fără modificări ale stării generale, doar cu inflamarea căilor respiratorii superioare, exprimată clinic prin tuse uscată, cu crize prelungite ce pot fi provocate ușor prin palparea laringelui și/sau a traheei. De regulă afecțiunea se limitează la căile respiratorii superioare, dar la câinii tineri (sub 6 luni) sau la cei bătrâni /adulți cu o stare se sănătate precară sau care suferă de alte afecțiuni poate evolua către bronhopneumonii, pneumonii interstițiale. Severitatea simptomelor se diminuează după circa o săptămână, dar boala poate continua până la 14 – 21 de zile. Apariția altor simptome cum ar fi febra, secrețiile nazale, lipsa apetitului, tusea umedă poate indica apariția unei suprainfecții sistemice. Diagnosticul se bazează pe apariția bruscă a tusei după contactul în ultimele 5 – 10 zile cu alți câini cu simptomele respective și se poate confirma pe baza testelor specifice.

Tratamentul pentru tusea de canisă se bazează pe antibioterapie pe perioade prelungite asociată cu medicație antitusivă (doar în cazul în care tusea este neproductivă). În cazul în care infecția este la nivel profund antibioticele administrate oral sau injectabil pot prezenta o eficacitate redusă, astfel se preferă administrarea acestora cu ajutorul aerosolilor sau chiar prin injecții directe, la nivel intratraheal. Prevenția acestei boli se realizează prin vaccinarea împotriva infecției virusurilor ce pot fi implicate (vaccinarea împotriva maladiei Carre, adenovirozei, parainfluenței) precum și vaccinarea împotriva infecției cu Bordetella bronchiseptica cu ajutorul unui vaccin cu administrarea intranazală.

Pentru stabilirea cauzei ce a dus la apariția simptomelor observate de dumneavoastră sunt necesare teste și examene complementare, precum:

- hemoleucogramă și examen biochimic al sângelui pentru depistarea afecţiunilor prezente la nivelul organelor interne (ficat, pancreas, rinichi etc) și a evoluției unei eventuale infecții,
- examinarea fecalelor pentru determinarea unui eventual agent cauzal parazitar, bacterian sau identificarea prezenței unui protozoar
- ecografii și radiografii abdominale și toracale (preferabil și cu substanță de contrast pentru evaluarea tranzitului și a prezenței eventualelor formațiuni sau corpi străini)
- endoscopie, colonoscopie pentru vizualizarea mucoasei pe întreg tractusul digestiv și rinoscopie pentru căile aeriene.

În cazul animalelor în vârstă poate să apară și „tusea cardiacă” consecutiv unei insuficiențe cardiace cu acumulare de fluide la nivel pulmonar și congestie. Cauzele insuficienței cardiace pot fi multiple, printre acestea numărându-se: traume, infecții, toxine, anumite medicamente, șoc electric, infarct miocardic, tumori sau dirofilarioza (prezența unei infestații cu viermi de Dirofilaria spp. la nivel cardiac).

Pentru identificarea cauzei exacte ce a dus la apariția tusei câinelui dumneavoastră vă recomandam realizarea unui consult de specialitate în cadrul unei clinice veterinare. Numai după stabilirea unui diagnostic cert se poate institui un tratament adecvat, specific cauzei ce a dus la apariția simptomelor.