Despre luxația patelei

Laura Dorca, dr. med. vet.,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti

Î: Bună ziua! Am un pomeranian de 3 ani care a fost diagnosticat cu luxație de patelă de gradul 3 și 4. Am ajuns cu el la medic dupa ce a șchiopatat o singură dată și i-a trecut imediat după administrarea unui calmant. Medicul ortoped m-a sfătuit să nu îl operez decât dacă mai șchioapătă pentru că ar avea nevoie de mai mult de o operație. Întrebarea mea este dacă este bine să mai aștept sau inevitabilul se va produce oricum?

Vă mulțumesc! Andreea

R: Patela reprezintă un os situat în partea anterioară a articulației genunchiului și care se articulează cu femurul. Acesta are și rolul de a proteja suprafața anterioară a articulației genunchiului. În extremitatea distală a femurului există un șanț ce permite glisarea patelei în momentul flexiei sau extensiei articulației, astfel ghidând acțiunea mușchiului cvadriceps asupra părții inferioare a piciorului.

Luxația reprezintă o deplasare a două extremități osoase ale unei articulații determinând o pierdere a contactului normal a doua suprafețe articulare.

O luxație este provocată de o lovitură sau de o mișcare forțată, iar uneori poate fi determinată de o malformație congenitală. O luxație parțială ce se mai numește și subluxatie apare când osul deplasat a alunecat într-o parte dar încă rămâne în contact cu cel de-al doilea os al articulației. În luxație traumatismul determină o ruptura a capsulei articulare.

Câinii predispuși luxațiilor de patelă sunt rasele de talie mică. La câinii cu picioare foarte scurte, precum la Basset sau la Teckel, luxația patelară apare ca urmare a formei anormale a tibiei și a femurului.

Luxația patelară poate fi de ordin lateral medial, lateral sau proximal. Luxația acută, adică nu de origine congenitală, este de obicei medială sau laterală și nu este legată de greutatea excesivă a animalului, ci de un traumatism.

În ceea ce privește gradul luxației, acesta este legat de diformități congenitale ale oaselor. Astfel, luxația de gradul 1 produce șchiopături în timpul unor eforturi intense, cea de gradul 2 produce șchiopături intermitente, luxația de gradul 3 este asociată cu diformități accentuate ale oaselor ce includ curbări laterale și rotația spre interior a tibiei. Când vorbim despre luxație de gradul 4 este vorba despre o condiție permanentă, nereductibilă, în care tibia este rotită cu 60-90 grade față de planul sagital, ce trebuie corectată încă de la o vârsta fragedă.

Diagnosticul se pune pe baza schiopăturii, iar radiografierea poate ajuta la acesta. În cazuri mai puțin grave în radiografie poate fi vizibilă sau nu luxația, în funcție de așezarea piciorului în momentul radiografierii. Dacă este posibil, o endoscopie articulară poate ajuta la diagnosticarea cu precizie a problemei.

Tratamentul se stabilește în funcție de gravitate. În cazul unei luxații ce apare doar în eforturi se va stabili un program redus de activitate, în timp ce în cazul luxațiilor de gradul 4 se va recurge la un tratament chirurgical.

Trebuie să se ia în considerare că schiopătura cu origine la acest nivel poate fi cauzată de luxația patelară, dar și de ruptura cranială a ligamentelor încrucișate, de ruptura caudala a ligamentelor încrucișate, de traumatisme ale meniscurilor sau de traumatisme prin avulsia membrului.

Intrebați veterinarii noștri la adresa de email: veterinar@maxi-pet.ro