Împerecherea la pisică - rolul proprietarului și pașii de urmat

Laura Dorca, dr. med. vet,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Întregul ciclu de călduri, care constă în perioada de călduri și în diestrus, dureaza aproximativ 14-21 de zile.

Primul stadiu al ciclului reproductiv la femele este proestrul. În această perioadă nu se observă niciun fel de semne evidente, în afara faptului că femela atrage masculul, dar făra ași dori monta. Durata acestui stadiu este de 1-2 zile.

Următorul stadiu este estrul. În această perioadă femela este receptivă la mascul şi îl acceptă. Iniţial vulva se tumefiază, apare descărcarea de lichid sangvinolent, însă aceste semne nu sunt la fel de evidente precum la câine. Principalele semne sunt reprezentate de cele comportamentale, precum mieunat intens, posibil apetit scăzut. Mulți proprietari confundă semnele acestei perioade, cu faptul că pisica ar avea dureri. Durata estrului este de 6-7 zile. Dacă femela nu va fi montată în această perioadă, ciclul reproductiv se va relua.

Interestrul, perioada dintre două cicluri estrale, se ia în considerare atunci când pisica nu s-a împerecheat. Durata este de 2-3 săptămâni.

Diestrul este perioada următoare, durează aproximativ 30-40 zile. Dacă pisica va fi montată, va fi urmată de periaoda de gestație ce este de aproximativ 60-64 de zile.

Anestrul este perioada de inactivitate hormonală și sexuală. Durează aproximativ 2-3 luni.

Vârsta optimă pentru împerechere la pisică este de minim un an de zile, acest lucru este de preferat pentru ca viitoarea mămică să fie complet dezvoltată din punct de vedere fiziologic și reproductiv.

E bine de știut că pisica are ovulația indusă, adică ele vor elimina un ovul pentru a fi fecundat doar dacă este montată. Ovulația are loc la 24-48 de ore după actul montei. Împerecherile multiple vor genera mai multe ovulații, astfel nu numai un mascul poate fi părintele cuibului de puiuți.

În cazul montelor controlate este bine ca înainte realizării acestora, viitoarea mămica să fie vaccinată (dacă este depășit termenul de un an de zile de la ultima vaccinare), respectiv deparazitată intern.

Pisica gestantă se va observa foarte ușor abia după 3 săptămâni de la montă, prin schimbări fizice și de comportament. De asemenea, pentru confirmare, puteți merge să faceți un consult, o ecografie la medicul veterinar curant.

Perioada gestației este una destul de stresantă pentru pisicuță, de aceea trebuie să aveți mare grijă cu alimentația acesteia. Este indicat să îi schimbați alimentația obișnuită cu o hrană specială pentru juniori, începând cu ultimul trimestru al gesteției (ultimele 3-4 săpatămâni de gestație). Asigurați zilnic apă proaspătă, la discreție. Mămica ar trebui să continue să mănânce acest sortiment de hrană până după înțărcarea puiuților. La femela care este în perioada de lactaţie, cantitatea de hrană se dubleaza, iar în ultima perioadă de sarcină poate fi hranită chiar mai des.  Nevoile alimentare crescute în perioada de gestatie sunt determinate de creșterea rapidă a fetușilor, ce câștigă aproximativ  75% din greutate în a doua lună de gestație. Raţia pisicii trebuie să crească progresiv, la fel şi nivelul de proteine din alimentaţie.

La finalul perioadei de gestație, pisica devine agitata și începe să cerceteze locurile, în căutarea locului potrivit - un loc linistit, intim și uscat. Pofta de mâncare scade brusc, refuză hrana, ceea ce înseamnă că parturiția e pe cale să înceapă.

Parturiția este un proces îndelungat pentru majoritatea pisicilor. Puii în număr, de aproximativ cinci, se nasc, la o diferență de aproximativ 30 de minute unul față de altul.

După fătare este bine să țineți mămica și puiuții separat, într-o încăpere liniștită, fără trafic intens și suficient încălzită. Frigul este cel mai mare pericol pentru nou-născuți. Vă recomand să le asigurați un coșuleț special pentru animăluțe, unde puteți pune câteva prosoape pentru a putea fi schimbate des și spălate ușor.

Este bine să lăsați mămica liniștită și să nu interveniții foarte multe asupra ei, cu foarte multe vizite. De asemenea lăsați hrana, apa și litiera cu nisip cât mai aproape de cuib. În primele zile după ce a născut, pisica trebuie urmărită îndeaproape, dacă mănâncă, bea apă şi merge la „toaletă”.

În 2-3 zile, pofta de mâncare a pisicii lăuze va creşte. Va mânca de două ori mai mult decât pe vremea când era gestantă. Va avea nevoie, în mod constant, de mâncare de calitate pentru pisicuţe, dar şi de apă. La sfatul medicului veterinar curant, puteți chiar să îi dați vitamine şi minerale. Ideal e să-şi menţină aceeaşi greutate pe care o avea la momentul împerecherii.

Fiecare pisicuț la naștere își va alege propiul mamelon pentru a se hrăni, și va continua să îl caute după propriul său miros.  Prima “masă” este foarte importantă  deoarece îi ajută sa capete imunitate împotriva bolilor. Colostrul este foarte bogat în anticorpi, proteine și minerale, eliminarea colostrului durează câteva zile. De obicei pisoii se hrănesc la fiecare 2-3 ore. Imediat după ce au mâncat pe săturate pisoi vor adormi.

La naștere o  pisicuţă normală cântăreşte 100 g, plus-minus 10 g. Dacă are sub 90 g, şansele să nu supravieţuiască sunt destul de mari. În fiecare zi, puii trebuie să ia în greutate aproximativ 7 - 10 g, chiar dacă în primele 24 de ore de la naştere s-ar putea să slăbească. După 14 zile, greutatea iniţială a unui pui trebuie să se dubleze.

 În primele 3 săptămâni, după ce se hrănesc, pisica va linge fieacare pisoiaș în zona abdominală și anală pentru a stimula defecarea și urinarea. În cazul orfanilor, proprietarul va face acest lucru cu ajutorul unui prosopel uşor umezit în apă caldă. 

Cordonul ombilical va cădea în a 2-3 a zi de viață. Ochișorii vor începe să se deschidă, începând cu a 7-10 a zi de viață, în funcție de rasă. Ochii au o culoare albăstruie la început şi apoi ajung,  în timp la culoarea adultă.

 În perioada 7-14 zile pisoiașii, deja vor începe să mișune (se târăsc) în apropirea cuibului, la 3 săptămâni putând chiar să stea în picioare. Tot în această periodă vor erupe și primii dințișori. Toţi  dinţii temporari apar până la 8 săptămâni.

După vârsta de 4 săptămâni pisoiașii vor începe să se plimbe prin împrejurimi și să se joace intens. De asemenea de la această vârstă puteți să le introduceți în alimentație hrană umedă specială pentru puiuți precum și o litieră pentru a  face nevoile.Este bine să mergeți cu mămica și pisicuții, cât mai curând după fătare, la un consult general la medicul veterinar curant, mai ales dacă vi se pare ceva în neregulă din punct de vedere al sănătății.

Potențiale probleme ce pot apărea la pisica lăuză:

- Mastita - acesta este o infecție a glandei mamare, ce apare în cazul unei perturbări a procesului de producție a laptelui de către glanda mamară, sau în cazul retenției laptelui. Aceasta este o urgență și trebuie să contactați imediat veterinarul. Formele incipiente, ale mastitelor pot fi rezolvate relativ uşor, „mulgând" glanda respectivă şi protejând-o cu comprese calde. Uneori, e nevoie de antibiotice, însă doar un veterinar poate prescrie un astfel de tratament. Dacă mastita se răspândeşte şi la celelalte glande, pisicuţele trebuie hrănite prin tub sau sticluţă. Deseori pisica refuză alăptarea puiuților în cazul unei mastite.

- Hipocalcemia - cunoascută și sub denumirea de "febra de lapte", apare rar la pisică. Apariția aceasteia este generată de o lipsă de calciu pe durata gestației ori alăptării. Simptomele se caracterizează prin: convulsii, tremurături musculare, agitație, gâfâit excesiv. Acestă problemă este o urgență medicală. Până se recuperează pisica, puiuții vor fi hrăniți la mână cu lapte praf special creat pentru pisicuțe.   

- Endometritele - acestea sunt infecții grave ale uterului și sunt urgențe medicale. Deși este normal ca după fătare să apară o scurgere vaginală, o modificare a mirosului acesteia poate fi un semnal de alertă pentru propritar. Alte simtome ce apar în cazul endometritelor sunt: apatie, febră, scăderea producției de lapte. În cazul apariției unor astfel de simtome, trebuie să mergeți urgent la cabinetul veterinar pentru un tratament corespunzător.

Potențialele probleme ce pot apărea la puii de pisicuță, ar fi cele din categoria bolilor infecțioase, parazitare sau anomalii congenitale.

Cu speranța că niciuna din problemele enumerate mai sus nu va afecta pisicuța sau puii ei, în 8 -12 săptămânii aceștia pot fi dați spre adopție, iar mămica este de preferat să fie sterilizată.