Lipsa vitaminei B12 căței

Ioana Mitran, dr. med. vet.
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Î: Catelusa mea in varsta de 5 ani,  isi pierde echilibrul, incepe sa tremure si saliveaza necontrolat si, mai nou, isi misca necontrolat si capul. Aceste crize le manifesta pe baza emotional, cred eu, in special cand vede ca ajung acasa sau dupa ce ne intoarcem de la cabinetul veterinar.   Am cerut parerea a doi medici veterinari, insa nu au putut pune un diagnostic. I-am facut analizele de sange. Are putina lipsa de vitamina B12 dar mi-au sugerat sa ii administrez fenobarbital . Imi puteti sugera alt tratament sau alte analize sa ii fac ?

R: Deficiența de vitamina B12 sau cobalamina, de cele mai multe ori, poate produce letargie, anorexie, precum și dificultate în menținerea greutății.

Epilepsia este o boală ce poate cauza crize recurente la animale. Înaintea unei crize animalul poate fi anxios, stresat sau poate prezenta spasme musculare. Epilepsia este o tulburare neurologică, caracterizată de atacuri bruşte, periodice, de regulă de scurtă durată. Printre manifestări se numără vărsături, urinări şi defecări necontrolate, salivare abundentă, crampe, apariția stării de inconștiență. Boala este de fapt o tulburare a activităţii electrice cerebrale, ceea ce duce la conducerea haotică a impulsurilor nervoase, de aici apărând tabloul clinic. Epilepsia poate fi congenitală. Cauzele epilepsiei adevărate sunt necunoscute.

Crizele epileptiforme pot fi determinate de alte boli (leziuni cerebrale, tumori, hipocalcemie, mielopatie degenerativă, hipoglicemie, parazitoze, hidrocefalie, intoxicaţii, encefalite, toxoplasmoza, boli renale, hipoxie, tulburări emoţionale şi mentale severe). La animalele cu infestaţii masive cu paraziţi intestinali apare intoxicaţia cu ascaron, care are ca manifestare şi apariţia crizelor epileptiforme.

Atacul complet de epilepsie cuprinde mai multe faze. Prima fază poate trece neobservată, manifestându-se ca o schimbare de dispoziţie, insomnie. A doua fază are semne vizibile cum ar fi tendinţa animalului de a se ascunde, panică, nervozitate, salivare. A treia fază are un impact mai mare doarece se manifestă prin pierderea stării de conștiență, spasme musculare, pedalare şi durează, în general, cam 1-3 minute. Frecvent apar şi urinările şi defecările necontrolate. Ultima fază poate dura toată ziua, animalul este confuz, neliniștit sau letargic. Este boală incurabilă, însă cu o terapie adecvată animalul poate duce o viață normală.

Diagnosticul se pune pe baza examenului neurologic şi istoricului medical, după eliminarea altor cauze posibile. Tratamentul medicamentos se recomandă în cazul animalelor cu mai multe atacuri pe lună. Scopul este de a reduce frecvenţa şi gravitatea atacurilor. Anumite substanţe medicamentoase utilizate în terapia epilepsiei pot avea efecte secundare cum ar fi creşterea apetitului alimentar şi hidric, urinări frecvente. Pot apărea şi efecte secundare grave precum leziunile hepatice severe, anomalii sanguine. De aceea, se recomandă analize de sânge complete la fiecare 6 luni de terapie.

Decizia de administrare a terapiei de întreținere anticonvulsivante sau epileptice se ia pe baza pe frecvenței și severității crizelor, a vârstei la care au apărut și a posibilelor cauze. În general, tratamentul epilepsiei trebuie luat în considerare în cazul animalelor care prezintă mai mult de 1-2 crize într-o perioadă de 6 luni. De asemenea, medicația ar trebuie administrată în cazul animalelor cu crize severe.

Fenobarbitalul, folosit pentru termen lung pentru menținere, se administrează în doze de 2-4mg/kg/zi. Se recomandă ca doza zilnică să fie împărțită în două administrări. Din cauza absorbției variabile a medicamentului administrat pe cale orală, poate să dureze mai mult de 2 săptămâni pentru a atinge o concetrație plasmatică stabilă (aceasta ar trebuie să fie la un nivel de 15-45 mcg/mL sânge) și pentru a vedea semne de îmbunătățire. În cazul administrării pe termen lung (luni sau ani de zile), la unii câini poate apărea un fenomen de rezistență la această substanță și, consecutiv, apare un control al crizelor scăzut. Totuși, o creștere cu 25% a dozei administrate poate avea rezultate pozitive.

Fenobarbitalul creează dependență și, astfel, dacă se întrerupe brusc tratamentul pot apărea crize consecutiv „sevrajului barbituric”. Hepatotoxicitatea și insuficiența hepatică au fost asociate cu concetrații serice crescute (> 35 mcg/mL). Efecte adverse precum sedarea, polidipsia (consumul excesiv de apă), poliuria (urinări frecvente) și polifagia (creșterea poftei de mâncare) sunt comune, dar scad în frecvență după primele săptămâni.

Tratamentul epilepsiei necesită o perioadă lungă de timp în care se tatonează cu dozajul medicamentelor până la găsirea formulei terapeutice potrivite. Evaluările efectelor tratamentului trebuie făcute cam la 2 săptămâni de la începerea administrării unui medicament sau a unei doze noi.

Pentru reducerea numărului crizelor, animalul se poate ajuta prin oferirea unei hrane de bună calitate, eliminarea sustanţelor chimice şi a poluanţilor (spray-uri, fum de ţigară etc) eliminarea altor probleme de sănătate (diabet, tulburări ale glandelor endocrine, tumori, afecţiunile hepatice, renale), reducerea stresului. Puteți să îi adminstrați suplimente nutritive care să conțină acizi grași Omega-3 și 6 (preferabil din uleiuri de pește), vitamine din complexul B, Vitamina E, Calciu și Vitamina D3.