Povratak

Hernia inghinală - riscuri

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button
daniela

Daniela Chelaru, dr. med. vet,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

 

Î: Bună ziua, am un cățeluș de 5 săptămâni care suferă de hernie inghinală și mi s-a sugerat să-l operez. Hernia este reductibilă însă aș dori să știu ce riscuri comportă o intervenție chirurgicală la această vârstă. Totodata aș dori să știu ce tip de anestezie este recomandată, cea injectabilă sau cea prin gaz anesteziant? Vă mulţumesc. Crina


R: Hernia este pătrunderea țesuturilor sau organelor prin deschideri ce în mod normal sunt închise. Hernia poate apărea în mai multe zone ale corpului. Pot fi hernii ombilicale, diafragmatice sau inghinale.

Hernia ombilicală apare în regiunea ombilicului. Hernia ombilicală congenitală este cea mai comună dintre toate tipurile de hernie. Această hernie ombilicală se poate remedia de la sine pe măsură ce animalul crește. La masculi se intervine chirurgical (în cazul în care nu s-a remediat de la sine) în jurul vârstei de 12-18 săptămâni. La femele la 5-6 luni, când se sterilizează. Hernia ombilicală se poate complica atunci când țesuturile, organele sunt strangulate. Pot fi hernii mici, mari sau foarte mari.

Cele mici sunt cele care se remediază ușor, uneori închizându-se de la sine, dacă vorbim de un animal în creștere. Cele mari sunt mai periculoase decât cele foarte mari, deoarce pot fi însoțite de strangulări ale organelor. Cele foarte mari nu produc presiune pe intestine, însă în momentul remedierii pot pune probleme din cauza lipsei de țesut.Se poate utiliza plasă de întărire.

 

Hernia diafragmatică este reprezentată de ruptura musculaturii diafragmatice și pătrunderea conținutului abdominal (stomac, ficat, intestine etc) în cavitatea toracică exercitând presiune asupra pulmonilor. Hernia diafragmatică poate fi congenitală sau dobândită pe parcursul vieții în urma unor traumatisme în regiunea abdominală sau în urma unor căzături violente, accidente rutiere etc. Manifestările pot consta în respirație greoaie, bătăi anormale ale cordului, cianoza mucoaselor, diaree, balonare, vome etc. Remedierea se face prin intervenție chirurgicală după stabilizarea pacientului.

 

Hernia inghinală este pătrunderea organelor (intestinelor, vezica urinară, uter) prin inelul inghinal. Poate fi unilaterală sau bialterală. Este mai frecventă la femele decât la masculi. Această situație poate duce la complicații ce pot pune viața animalului în pericol, de aceea se recomandă intervenția chirurgicală. Întervenția chirurgicală de corectare a herniei se poate face concomitent cu sterilizarea.

 

Hernia inghinală poate fi congenitală sau poate apărea pe parcursul vieții. Obezitatea, traumele, gestațiile pot fi factori favorizanți în apariția herniei.

Hernia apare ca o umflătură în regiunea inghinală (în regiunea unde musculatura abdominală intâlnește membrele posterioare). Poate fi asimptomatică, mai ales când hernia este redusă (se poate împinge înapoi în cavitatea abdominală). Atunci când nu se poate împinge înapoi în cavitatea abdminală vorbim de o hernie încarcerată. Atunci când aportul saguin este perturbat sau când hernia încarcerată este strangulată simptomatologia se schimbă drastic. Zona devine umflată, dureroasă, animalul ajunge să fie letargic, cu dureri intense, febră, refuză hrana și apa. Se poate ajunge chiar la decesul pacientului.

 

Diagnosticul se poate pune prin examinare clinică, masa hernială putând fi reintrodusă în cavitatea abdominală, ceea ce permite medicului să poată aprecia mărimea herniei, și prin investigații paraclinice (radiografii cu contrast, ecografii) determinânsu-se conținutul herniei.

Tratamentul constă în repararea herniei, într-un timp cât mai scurt de la diagnosticare şi din moment ce animalul este anesteziat se poate realiza și castrarea în aceeași intervenție chirurgicală.

 

La animalele care au moștenit herniile pe cale ereditară este recomandat să nu se utilizeze la reproducție..

 

Tratamentul:

  • în cazul herniilor la puiuți hernia poate chiar să nu necesite intervenția medicului, aceasta tratându-se de la sine până aproape de vârsta de 6 luni, prin întărirea musculaturii abdominale
  • în cazul herniilor mici, animalul poate trăi toată viața fără a necesita tratament în acest sens
  • în cazul herniilor mari tratamentul este chirurgical și constă în repunerea organelor în cavitate și închiderea inelului herniar.

 

Pentru a afla sigura dacă este vorba de o hernie recomandarea este de a merge la un medic veterinar pentru un consult medical și stabilirea, dacă este cazul, unui tratament adecvat.

ÎNTREBAŢI VETERINARUL!

Intrebați veterinarii noștri la adresa de email: veterinar@maxi-pet.ro